Cine sunt adevaratii Oameni in Negru?

Versiunea hollywoodiana a Oamenilor in Negru (OIN sau MIB – men in black), dupa filmul de box office cu acelasi nume, seamana foarte putin cu legenda OIN care circula in lumea reala. In film, Tommy Lee Jones si Will Smith imbraca rolurile unor justitiari galactici excentrici, purtatori de stilate costume negre si accesorizati cu misteriosi ochelari negri care, in numele unei agentii ultrasecrete,“apara Pamantul impotriva scursorilor Universului”. In mitul mult mai interesant din lumea reala, OIN sunt, de regula, tocmai scursorile Universului.

Cu alte cuvinte, ei sunt personajele negative, ticalosi ce ameninta dintr-o alta lume si incearca sa musamalizeze diverse evenimente interzise publicului larg. In relatarile moderne, OIN sunt asociati cu fenomenul OZN. Cel mai frecvent scenariu este cel in care apar in scena dupa o intalnire a oamenilor cu un OZN, pentru a intimida martorii oculari printr-o comportare bizara si adesea amenintatoare. Imbracati in costume negre, prost croite sau demodate, clasicii oameni in negru obisnuiesc sa calatoreasca in grupuri de doua sau trei persoane, dar adesea si singuri. Modul lor de transport difera. Se pare ca prefera limuzinele negre, dar s-au relatat si cazuri cand aceste personaje se deplaseaza cu ajutorul dubelor sau al unor elicoptere negre.
Marturii deplasate
Martorii oculari care relateaza ca au vazut OIN ii descriu ca fiind oameni cu infatisari exotice. Au un aspect oriental sau indian si pielea foarte intunecata, desi uneori infatisarea le este foarte palida. Ochii OIN sunt de obicei descrisi ca fiind oblici sau bulbucati precum ai celor care sufera de hipertiroidie. Nasul si barbia sunt deseori ascutite, iar pometii foarte ridicati. Desi unii sunt inalti si slabi, cu degete nefiresc de lungi, altii sunt scunzi si robusti, in timp ce unii dintre ei nu au unghii. Si mai stranie este comportarea ce li se atribuie, care tinde sa fie cand tulburator de extravaganta, cand complet stangace. OIN vorbesc frecvent o engleza stricata, cu accent strain; in unele relatari, ei nu-si misca buzele cand comunica, sugerand calitati telepatice, in timp ce in alte intalniri vorbesc ca niste masini.
In acceptiunea publicului larg, Oamenii in Negru sunt redusi la nivelul unei pelicule cinematografice fictionale, insa intalniri ale martorilor oculari cu aceste entitati ciudate au fost inregistrate inca de acum 50 de ani, ei devenind parti integrate ale fenomenului OZN in aceeasi masura cu evenimentul Roswell, Zona 51 sau cercurile din lanurile de recolte. OIN le fac vizite inopinate acelora care pretind ca au vazut OZN-uri si ii avertizeaza sa isi abandoneze investigatiile. Pot sa confiste orice dovezi colectate de persoana contactata, lasand impresia ca lucreaza in slujba guvernului, desi agentiile americane au negat intotdeauna ca ar sti ceva despre OIN. S-au nascut din acelasi fel de paranoia care alimenteaza marturiile observarilor de farfurii zburatoare sau declaratiile de rapiri extraterestre. La fel cum relatarile de rapiri si intalniri cu fiinte extraterestre sunt foarte asemanatoare intre ele, si povestile din toata lumea despre Oamenii in Negru prezinta o oarecare uniformitate. Si dateaza aproape din momentul primei reperari a unui OZN, in 1947, atunci cand un pilot pe nume Kenneth Arnold a observat un grup de discuri metalice asupra Muntelui Rainier din Washington. Aproape imediat dupa acest episod a urmat “Incidentul din Insula Maury”, in cadrul caruia un barbat pe nume Harold Dahl pretindea ca a vazut obiecte sferice zburatoare, dintre care unul a descarcat o materie metalica pe cainele sau. Dahl sustinea ca a fost apoi abordat de un strain in costum negru in compania caruia a si luat pranzul si care conducea un Buick Sedan din 1947. Acesta l-a avertizat sa pastreze tacerea. Incidentul a fost mai tarziu raportat ca o facatura. Adevarata sau nu, povestea Oamenilor in Negru nu a incetat sa persiste nici 50 de ani mai tarziu.

Documentari scrise
Albert K Bender, spre exemplu, director al unui grup de cercetare denumit Biroul International al Farfuriilor Zburatoare, si-a anuntat brusc retragerea ca urmare a unei vizite primite de la trei barbati cu ochi stralucitori. “Daca mai auzim un cuvant de la tine despre lucrurile astea, o sa ai probleme”, i-ar fi spus indivizii. Cativa ani mai tarziu, in 1968, Bender a publicat cartea “Farfurii Zburatoare si Cei Trei Barbati”, in care a explicat mai multe despre OIN: erau, conform scriiturii sale, de pe o planeta denumita Kazik, aflati intr-o misiune secreta pe Terra de extragere a apei sarate de pe planeta noastra. In 1971, autorul de literatura OZN Timothy Green Beckley a publicat un pamflet intitulat “OIN – Extraterestrii printre noi”, in care a dezvaluit un memorandum al Fortelor Aeriene SUA, scris aparent de un anumit locotenent Gen Wheless. Acest document avertiza personalul militar sa fie in alerta cu privire la anumite personaje care se dau drept agenti ai FA SUA, facand referire la o persoana intr-o astfel de uniforma care a abordat politia locala si alti cetateni care au vazut un OZN. Se pare ca individul le-a vorbit acestor oameni si le-a spus ca ceea ce au vazut nu este ceea ce cred ca au vazut. Si nici nu ar trebui sa vorbeasca cu cineva despre acest lucru.

Asa cum era de asteptat, cele mai multe marturii ale existentei Oamenilor in Negru au fost documentate in perioada anilor ’60-’70, atunci cand scepticismul si paranoia erau puternic alimentate de razboiul din Vietnam si de amenintarea nucleara. Intr-o perioada a Razboiului Rece, a asasinatelor si a proiectelor de tipul Watergate, fiecare teorie a conspiratiei a capatat validitate. Una dintre cele mai interesante si mai detaliate descrieri ale unui Om in Negru a fost oferita in aceasta perioada, in anul 1976. Doctorul Herbert Hopkins, un psihiatru stabilit in Maine, nu mai avusese in trecut tangente cu acest domeniu, cu exceptia faptului ca trata un tanar care pretindea ca a fost rapit de extraterestri. Pe scurt, episodul s-a desfasurat in urmatorul fel, conform relatarilor ulterioare ale lui Hopkins:

“Eram singur in casa. Telefonul a sunat si vocea de la celalalt capat al firului s-a identificat ca fiind un membru al organizatiei de cercetare OZN din New Jersey. Am fost de acord sa vorbesc cu el despre cazul rapirii. A spus ca va ajunge imediat la mine acasa. Am lasat telefonul in furca si m-am dus pe hol sa aprind lumina, cand l-am vazut pe barbat ca urca scarile spre usa casei mele. Daca s-ar fi aflat fie si peste strada sau chiar la vecini, nu ar fi putut ajunge atat de repede. Hainele lui m-au surprins putin. Purta un costum negru bine croit, pantofi negri, sosete negre si o cravata neagra. Totul completat de o palarie neagra. M-am gandit, in sinea mea, ca acel om arata ca un antreprenor de pompe funebre. Ne-am asezat si am constatat ca individul era complet chel, nu avea gene sau sprancene iar pielea lui era de un alb caracteristic persoanelor decedate. Avea un nas foarte mic care ii cobora pana foarte aproape de buza superioara. Avea buzele de un rosu aprins si arata ca un manechin de plastic dintr-o vitrina. Vorbea limba engleza fara greseala si fara accent, complet neutru, asa cum s-ar auzi de la o masina care ar putea sa vorbeasca. Purta manusi care pareau a fi dintr-un velur cenusiu. Si-a frecat buzele cu una dintre ele, iar atunci cand si-a coborat mana, partea din spate a manusii se inrosise. Mi-am spus atunci ca poarta ruj. Apoi am putut vedea ca gura sa era perfect dreapta, nu aveea ceea ce noi numim buze, asa ca rujul se afla acolo ca un fel de pacaleala. Parea sa imi poate citi gandurile. Mi-a spus ca am doua monede in buzunarul stang, ceea ce era adevarat. Mi-a cerut sa tin intre degete unul dintre acesti penny din cupru si l-a facut sa dispara intr-o stralucitoare lumina albastruie. Nu am simtit absolut nimic, eram fascinat. Am devenit putin nelinisti, atunci cand mi-a ordonat sa distrug inregistrarile si orice alte lucruri relationate cu OZN-urile. Mi-a spus ca daca nu voi face acest lucru, voi avea aceeasi soarta ca Barney Hill, un cunoscut care murise in circumstante misterioase. Cred sincer ca acest individ era de pe o alta planeta. Nu cred ca este un invadator, dar simt ca el si altii asemenea lui sunt printre noi si sunt foarte activi.”

Natura acestor vizite s-a schimbat putin in ultimii zece ani, iar povestile inca abunda in interogatorii ciudate conduse de oameni cu aspect bizar si comportament ciudat. In 1985, din Venezuela a venit o marturie a unui medic ce pretindea ca a vazut doi barbati imbracati in costume negre iesind dintr-un autoturism Ford Mustang si escaladand o scara pana in interiorul unui OZN. Noua ani mai tarziu, Mike Lonzo, un cercetator din Pennsylvania, a vizitat o batrana care i-a spus ca a fost abordata de doi indivizi in haine negre. Acestia i-ar fi cerut sa le predea o piatra neagra din gradina aflata in spatele casei sale deoarece aceasta ar fi avut puterea de a distruge lumea.




O.C.I.S.
In timp ce multi relationeaza intalnirile cu OIN cu faimoasele contacte raportate de Albert Bender si John Keel, numarul real al celor care au intalnit in toata lumea acesti barbati misteriosi si au fost redusi la tacere este mult mai mare. Adevarul din spatele Oamenilor in Negru, cred unii indivizi mai documentati, este mai ingrijorator si mai serios decat s-ar putea crede. Acesti agenti misteriosi ar apartine, de fapt, unei agentii foarte reale care s-a infiltrat si continua sa se infiltreze in fiecare arie a societatii noastre. Din anul 1990 si pana in prezent, aceasta agentie secreta a trecut in atentia opiniei publice drept Oficiu al Cercetarii si Investigatiilor Stiintifice. Aceasta organizatie conduce cercetari stiintifice si experimente in domeniul stiintei, de la astronomie la geologie, de la biologie la fiziologie, de la fizica la zoologie. Oficial. Aditional acestor arii de activitate, agentia este singura de acest fel din lume cu o “Divizie Fenomenologica” care se ocupa in exclusivitate cu evenimente relationale cu paranormalul, supranaturalul, anomaliile si fenomenele metafizice. Agentia cerceteaza si investigheaza fiecare tip de fenomen posibil, de la intalnirile cu extraterestri si fenomenele supranaturale pana la criptozoologie si anomalii indefinibile de tot soiul.

Alaturat activitatilor acestea, OCIS exploreaza mistere stravechi ale Pamantului si investigheaza veridicitatea diferitelor mituri culturale. Personalul este specializat in fiecare disciplina stiintifica imaginabila si utilizeaza numai super-tehnologia generatiei viitoare, echipamente high-end, laboratoare mobile si alte tehnologii experimentale care nu le sunt inca disponibile nici macar agentiilor guvernamentale. OCIS are legaturi cu sute de agentii guvernamentale de inteligenta, programe ultra-secrete din toata lumea precum si proiecte secrete coordonate de inalte grupuri religioase si corporatii puternice. Datorita faptului ca primele identificari ale unor Oameni in Negru au fost raportate in anii’ 40, se presupune ca tot atunci a si fost infiintat Oficiul de Cercetare si Ivestigatii Stiintifice. In 1990, pentru prima oara in istorie si din motive doar banuite, agentia a afisat ceva trasparenta sub firmamentul OCIS, stabilindu-si chiar un Departament de Afaceri Publice pentru a interactiona cu publicul si cu media. Din cauza planurilor lor secrete, toate cercetarile si descoperirile intreprinse de Oamenii in Negru au fost si raman in continuare complet confidentiale, protejate cu cel mai inalt nivel de secretizare, chiar si in fata elitei recunoscute a comunitatii stiintifice private si guvernamentale.

Teoriile care justifica fenomenul OZN nu atat printr-o legatura cu spatiul cosmic, cat cu paranormalul, sugereaza ca OIN reprezinta o forma de energie psihica demonica, similara cu poltergeistul. Unii au pretins chiar ca Oamenii in Negru aveau legatura cu un departament al Centrului de Activitati speciale al Fortelor Aeriene SUA, cunoscut si ca Grupul de Activitati in Teritoriu 1127. Altii argumenteaza ca OIN erau calugari tibetani care si-au pus fortele yoghinice in slujba CIA. Acest lucru ar putea explica fizionomia asiatica a celor mai multi Oameni in Negru. Pentru ca “adevarul este dincolo de noi”, nu putem face acum mai mult decat sa ne informam privitor la toate teoriile, sa fim sceptici dar receptivi si sa ne alegem adevarul propriu inainte de a accede la cel general.

TOP 10 Cele mai mari conspiratii din toate timpurile

"S-ar putea ca toti cei care cred in conspiratii sa nu se teama de ele, ci sa doreasca existenta lor; s-ar putea ca ei sa nu doreasca sa accepte tezele scepticilor si sa descopere ori sa inventeze conjuratii tocmai pentru ca au nevoie de ele. Fara Dumnezeu si fara conspiratii, fara superiorii oculti de care vorbeau masonii germani din secolul al XVIII-lea, fara batranii intelepti ai Sionului, fara Clubul Bilderberg, fara stapanii lumii, fara diavol, cei mai multi dintre noi ne aflam singuri in fata unei lumi de neinteles, nu ne dam seama ce se intampla, suntem orfani. Stapanii lumii sunt rai si egoisti, dar ce ar fi daca nu ar exista? Daca nu ar exista un plan, istoria ar deveni lipsita de sens, iar accidentul, intamplarea, avaritia, iresponsabilitatea si stupiditatea ar domni peste specia noastra. Daca stapanii lumii nu ar exista, nu numai ca am fi singuri, dar, mai mult, am fi raspunzatori de destinul nostru, iar aceasta este o povara grea, pe care nu toata lumea ar fi dispusa sa si-o asume. A fost nevoie de doua veacuri pentru a incepe sa acceptam existenta lui Dumnezeu, dar ce ne ramane daca nu exista nici diavolul?"

10. Marile companii petroliere impiedica de peste 100 de ani dezvoltarea masinii electrice
Cel mai concis, aceasta teorie a conspiratiei este expusa in excelentul film documentar Who Killed the Electric Car? din 2006, in care se lanseaza ipoteza ca diversele tehnologii care ar fi permis dezvoltarea ieftina, rapida si eficienta a masinilor electrice au fost suprimate (unele, aruncate in aer la propriu) de catre un consortiu obscur format din marile companii petroliere dimpreuna cu diversi indivizi aflati in pozitii cheie in chiar industriile producatoare de masini. Primul lovitura de Knock-Out data masinii electrice s-ar fi petrecut in 1899, an in care un prototip foarte competitiv atingea recordul mondial de viteza de la acea data: 110 km/h! o performanta uluitoare pentru sfarsitul secolului XIX. In ciuda acestui fapt, nimeni nu a mai auzit nimic de prototipul cu pricina, iar masinile de serie produse in primii ani ai secolului XX atingeau cu greu 30-40 km/h. A doua mare lovitura ar fi avut loc candva intre 1913-1914, cand eforturile comune a celor mai prolifici inventatori din acei ani, Henry Ford si Thomas Edison, de a produce un vehicul electric, ieftin si performant au fost impiedicate cu fervoare de tot soiul de indivizi cu larga putere financiara si influenta. In sfarsit, ultima mare batalie s-ar fi dat recent, in pragul anilor 2000, cand General Motors si-a ingropat "de buna voie" EV1, primul prototip de masina electrica a unui mare jucator din industria auto, care a intrat pentru o scurta vreme (1996-1999) in productia de serie.






















9. Tsunami-ul din 2004 a fost provocat de o bomba
Cu cele 229.866 de morti pe care le-a provocat, Tsunami-ul care a lovit Oceanul Indian pe 26 decembrie 2004, din perspectiva numarului urias de victime pe care le-a produs, se afla pe locul 7 in topul celor mai mari dezastre naturale din toate timpurile si pe locul 2 in topul celor mai sangeroase cutremure. Insa, daca nu este vorba despre un dezastru "natural", ci de un genocid care a fost initiat intentionat, cu ajutorul unei asa-numite bombe-tsunami, o arma nucleara care a fost detonata intr-o pozitie strategica din adancul oceanului? Conspirationistii afirma ca tehnologia capabila sa provoace o tragedie de asemenea proportii este cel putin fezabila, din moment ce o seama de cercetari in acest domeniu au fost conduse inca din timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, experimente cu bombe-tsunami realizandu-se in 1944 si 1945 in Noua Zeelanda. De asemenea, inca din 1997, cu 7 ani inaintea devastatorului tsunami, Secretarul Apararii de atunci, din Statele Unite, William S. Cohen, afirma ca: "Exista grupari care au capacitatea de a se angaja in eco-terorism, prin tehnologii militare capabile sa schimbe clima, sa provoace cutremure sau eruptii vulcanice." Cu toate acestea, in afara ipotezei ca totul a fost un sangeros test la scara mare, cu greu se pot descifra motivele celor care ar fi lovit atat de crunt Sud-Estul Asiei prin tsunami-ul din Oceanul Indian.

























8. Atacurile teroriste de la World Trade Center
Reprezinta, poate, cel mai fierbinte subiect care a cazut prada teoriilor conspiratiei in istoria contemporana. Pe de-o parte, conspirationistii sustin ca o seama de indivizi din Guvernul Statelor Unite si din serviciile secrete americane au avut date certe despre iminentul atac, insa au ocultat voit aceasta pretioasa informatie - precum s-a intamplat pe 7 decembrie 1941, in cazul atacului aviatic japonez de la Peal Harbor, din timpul celui de-al doilea Razboi Mondial -, refuzand sa intreprinda si cea mica actiune care ar fi impiedicat producerea atentatelor. Pe de alta parte, se speculeaza ca explozia celor doua avioane care au lovit Turnurile Gemene din New-York nu ar fi fost suficient de puternica pentru a conduce la prabusirea zgaraie-norilor WTC, aceasta producandu-se in urma unor explozii controlate (exista martori care sustin ca ar fi auzit aceste explozii), iar Pentagonul nu ar fi fost, de fapt, lovit de niciun avion. Care sa fi fost scopul oficialilor americani care au orchestrat sau au permis sangeroasele atacuri? Foarte simplu: declansarea Razboiului impotriva terorismului, cresterea justificata a cheltuielilor militare si ingradirea, de asemenea, legala, a libertatilor si drepturilor cetatenesti.






























7. Nu exista incalzire globala! Totul este o afacere mondiala
Conspirationistii sustin ca asa-zisa schimbare climatica este o frauda perpetuata pentru scopuri financiare si ideologice. Intreaga isterie in masa provocata de iminenta incalzire globala ar fi de fapt o facatura inventata de catre obscurul grup de interese Bilderberg (130 de potenti financiari si persoane cu larga influenta, de la bancheri la politicieni) care se foloseste de incalzirea globala pentru a impune, in secret, o guvernare mondiala. Unul dintre cei mai inversunati sustinatori ai acestei teorii este chiar un climatolog, William M. Gray. Acesta afirma ca alaturi de terorism, incalzirea globala este inamicul public numarul 1 de care avea nevoie sistemul international de putere dupa sfarsitul Razboiului Rece, pentru a facilita marilor lideri impunerea unei cauze politice cu un larg succes la public, prin care sa se ia abuziv masuri politice, economice si sociale ce ar fi "absolut necesare" pentru a impiedica schimbarea climatica - adica pentru ca jucatorii din umbra sa-si realizeze interesele. In urma obsesiei mondiale vizavi de incalzirea globala, ar avea de castigat politicienii, oamenii de stiinta, oamenii de afaceri, diverse structuri din ONU, miscarile ecologice, plus numeroase organizatii secrete, precum Grupul Bilderberg si Clubul de la Roma.


























6. SIDA, Ebola si SARS au fost inventate in laborator
In ultimii 20 de ani, una dintre temele predilecte ale romanelor si filmelor de groaza este virusul scapat de sub control, experimentul bacteriologic si virusologic secret care ar penetra masurile de securitate, s-ar raspandi instant in intreaga lume si ar provoca apocalipsa. Putini stiu insa ca asemenea subiecte de fictiune au aparut tocmai in urma ipotezelor unor (pseudo)oameni de stiinta care sunt convinsi de veridicitatea lor, publicand, spre sfarsitul anilor '80 din secolul XX, o larga serie de lucrari mai mult sau mai putin documentate in care afirmau ca virusurile HIV, Ebola si SARS sunt de fapt niste superarme bacteriologice care au fost create in secret de catre Guvernul american. Mai mult de atat, raspandirea SIDA in Africa, in randul homosexualilor si al prostituatelor nu ar fi decat etape ale unui monstruos genocid in masa orchestrat de catre elemente puritane si xenofobe din administratia SUA, iar gripa aviara de acum 2 ani - un test la scara mondiala si un avertisment la adresa Chinei. Conspirationistii care promoveaza aceasta teorie, mai sustin ca inca de la bun inceput exista antivirus pentru toate cele trei calamitati bacteriologice, insa acesta este tinut secret, in vreme ce diversele cercetari independente care urmaresc (re)descoperirea remediilor sunt infranate, impiedicate sau, in cele din urma, eradicate de catre cei care au lansat virusurile in lume.
































5. Cine l-a asasinat pe Kennedy?
Poate fi considerat exemplul clasic de teorie a conspiratiei. De altfel, foarte multi sociologi afirma ca acesta este punctul de cotitura in istoria conspirationista, momentul in care teoriile conspiratiile s-au transformat din joaca intelectuala a unui cerc restrans grup de entuziasti intr-un adevarat si exploziv fenomen de masa. Explicatia este foarte simpla, arata psihologii: defunctul presedinte american John F. Kennedy (29 mai 1917 - 22 noiembrie 1963), s-a bucurat de o imensa simpatie in randul americanilor, iar asasinarea sa a fost perceputa precum socul traumatic pe care-l resimtim in momentul in care ne moare un prieten sau o ruda draga. Toate aceste ratiuni afective si psihologice, combinate cu numeroasele omisii, controverse si balbaieli din Raportul Comisiei Warren, care l-a decretat drept asasin unic pe Lee Harvey Oswald, au nascut o monumentala respingere publica a variantei oficiale, un oprobriu fara precedent in istorie. Asadar, cine l-a asasinat pe Kennedy? Probabil, nu vom afla niciodata, pentru ca indiferent ce (nou) raspuns oficial ar mai da acum, la 46 de ani de la producerea controversatei crime, diversi oficiali americani, teoriile conspiratiei s-au impamantenit atat de bine, incat - probabil - pentru totdeauna vor exista numeroase (si poate argumentate) dubii in acceptarea unui raspuns final. Cei mai vizati adevarati killeri ai lui Kennedy (chiar daca Oswald a apasat sau nu pe tragaci) ar fi de fapt, Rezervele Federale (sistemul bancar central din SUA), CIA, KGB, FBI, vicepresedintele Lyndon B. Johnson, Fidel Castro sau/si Mafia.


























4. Guvernele ascund adevarul: extraterestrii exista!
Totul a inceput in noaptea zilei de 24 februarie 1942, cand numerosi martori oculari afirma ca au vazut mai multe obiecte zburatoare neidentificate pe cerul Los Angeles-ului, OZN-uri asupra carora artileria anti-aeriana americana ar fi deschis focul. Precum in cazul asasinarii lui Kennedy, oficialii americani nu au dat o explicatie satisfacatoare opiniei publice - trebuie avut in vedere ca numarul californienilor care pretind ca au vazut OZN-urile se ridica la cateva mii, dar si faptul ca trecusera nici 3 luni de cand America intrase in cel de-al doilea Razboi Mondial, dupa atacul de la Pearl Harbor, iar americanii intrasera in fibrilatia psihologica a razboiului. 5 ani mai tarziu, pe 7 iulie 1947 avea loc celebrul incident Roswell - atunci, armata americana ar fi recuperat epava unui OZN care s-ar fi prabusit langa oraselul Roswell din New Mexico. Si in acest caz, un numar impresionant de persoane - peste 100 - afirma ca ar fi vazut fie OZN-ul, fie epava acestuia. Mai mult de atat, conspirationistii speculeaza ca americanii ar fi recuperat cadavrul unui extraterestru (sau chiar un extraterestru in viata). Explicatia oficiala - cum ca s-ar fi prabusit un balon meteorologic - nu a multumit, din nou, pe nimeni. De atunci, numarul celor care afirma ca au vazut OZN-uri a explodat, iuresul dezvaluirilor, controverselor si cercetarilor stiintifice si pseudo-stiintifice devenind un fenomen in masa, la scara planetara. Psihologi afirma chiar ca in cazul ufologiei avem de-a face cu o prima si adevarata mitologie moderna, inventata in secolul XX.




























3. Lumea este condusa de conjuratii secrete: masoni, illuminati, skull&bones
O organizatie secreta cu origini obscure, care se pierd in negura istoriei (studiindu-i o parte a simbolisticii, unii cercetatori sugereaza ca ar fi o recrudescenta a medievalului Ordinul al Cavalerilor Templieri; altii merg mai departe si afirma ca Motorul Prim al organizatiei s-ar situa undeva in Egiptul Antic), Masoneria a rasarit spre sfarsitul secolului XVI, inceputul secolului XVII. De atunci, organizatia s-a mentinut intr-un discutabil (semi-)anonimat si s-a implicat din ce in ce mai activ in viata publica. Se pare ca, inca din secolul XVIII, in ceea ce priveste ordinea mondiala, scopul secret al Masoneriei este crearea unei societati bazata pe idealurile libertatii, egalitatii, fraternitatii, separarii Bisericii de Stat si al tolerantei religioase. In acest sens, masonii au luat parte activ la numeroasele revolutii din secolele XVIII si XIX , care au zguduit lumea din radacini si au facut trecerea ireversibila de la societatile organizate medievale la cele moderne. Numarul lor a crescut constant - conform ultimelor estimari, in prezent, in lume sunt in jur de 5 milioane de masoni - iar Masoneria a strans in interiorul ei elite politice, religioase si artistice, astfel incat, daca o privim din perspectiva sociologiei politice si o identificam cu un enorm si planetar grup de interese, supozitia conspirationistilor cum ca masonii ar conduce lumea (sau, mai degraba, o parte a ei) capata iz de adevar. Illuminati ar fi (in unele dintre ipoteze) crema elitei masonice, iar scopul acestora este mult mai obscur; in vreme ce Skull&Bones este o societate secreta, o fratie din cadrul prestigioasei universitati americane Yale, pepiniera studenteasca a Marilor Loje americane. Interesant este ca, pe parcursul secolului XX, in Statele Unite, intr-o proportie covarsitoare, aproape toate elitele din politica, administratie si finante - de la presedinti, la secretari de stat si directori de servicii secrete sau banci - au studiat la Yale si, evident, au facut parte din Skull&Bones.

































2. New World Order - guvernul mondial
Este varianta "hardcore" a teoriei precedente. Conspirationistii afirma ca un extrem de puternic si secret grup format din cei mai influenti membri ai diverselor societati secrete (un soi de elita a elitelor) comploteaza pentru a conduce lumea prin intermediul unui guvern mondial care ar inlocui treptat suveranitatea statelor. Grupul ar fi responsabil de formarea climatului financiar modern din secolul XX - eruptia marilor companii transnationale si, strans legate de acestea, de fenomenul globalizarii. Interesant (si poate comic) la aceasta teorie a conspiratiei este faptul ca le reuneste intr-un enorm amalgam sincretic pe toate celelalte - New World Order face legatura dintre evrei si masoni, lansand controversata sintagma «miscare iudeo-masonica», ii pune in aceeasi barca pe Illuminati si pe extraterestri, reuneste nenumarate teorii apocaliptice si grupuri milenariste crestine (aici intra, de exemplu, toate speculatiile legate de pasapoartele biometrice si cipurile subcutanate), pe Hitler, URSS, pe Templieri, teroristi si cercetatorii care experimenteaza arme bacteriologice. Sustinatorii New World Order afirma ca intreaga istorie se desfasoara in parametrii unui enorm Plan de inrobire mondiala a omenirii, fiecare epoca nefiind altceva decat o noua etapa in schema de desfasurare a maleficelor masinatiuni.
































1. Sionismul - lumea este controlata de evrei
Ocupa prima pozitie a acestui top pentru ca este cea mai veche si mai ampla teorie a conspiratiei, strans legata de numeroasele ideologii xenofobe si politici rasiste care au bantuit istoria si fiind reinventata, practic, din antichitate si pana in epoca moderna, in fiecare secol in care au aparut miscari antisemite. In secolul XX, teoria a fost propulsata de un controversat document, Protocoalele Inteleptilor Sionului, din care rezulta ca evreii dimpreuna cu masonii conspira pentru a acapara puterea mondiala si a controla lumea. Textul are forma unor instructiuni de manual prin care noii membri acceptati in randul Inteleptilor sunt initiati in politica de cucerire a lumii prin controlul mass-media si a finantelor si prin inlocuirea ordinii sociale traditioanle cu una bazata pe manipularea in masa. Intr-o proportie covarsitoare, majoritatea istoricilor si cercetatorilor care au studiat lucrarea in profunzime au dovedit ca aceasta este pe alocuri un plagiat dupa cartea satirica Dialoguri in Iad intre Machiavelli si Montesquieu (scrisa, in 1864, de francezul Maurice Joly) si un fals fabricat candva intre 1895 si 1902 de catre ziaristul rus Matvei Golovinski, la ordinul lui Piotr Rachkovski, seful diviziei de la Paris a politiei secrete rusesti, Okhrana. In ciuda acestor evidente, Protocoalele... au fost des folosite in mod propagandistic pentru a alimenta miscarile antisemite - multi analisti considerand ironic ca tocmai propagarea lor este o conspiratie in sine.

Grupul Bilderberg – Adevaratii conducatori ai Americii

Un scurt popas in culisele celui mai ocult club din lume risipeste orice fel de indoiala fata de soarta pe care o va avea intreaga omenire in viitorul apropiat. Artizanii Noii Ordini Mondiale ar fi insasi membrii temutului Club Bilderberg. Diversi analisti politici avanseaza tot mai des ideea conform careia aceasta organizatie domina lumea si controleaza vietile a miliarde de oameni. Ei sunt singurii pradatori actuali ai speciei Homo sapiens…


“Este intotdeauna mai usor sa pacalesti o lume intreaga decat un singur om” -Generalul chinez Liu Feng, anul 342 i.e.n.

Grupul Bilderberg este considerat de majoritatea expertilor in politici oculte, drept cel mai inalt for de conducere al ”Marilor Preoti ai Capitalismului”. In acest club exclusivist pana la absolut, nu ar avea acces oricine, chiar daca persoana in cauza este foarte influenta sau potenta in plan financiar sau politic. In fiecare an, un misterios “Comitet de Conducere” emite cate o lista de invitati pe care figureaza maximum 130 de nume. Invitatii? Numele lor este tinut in mare secret. Din putinele informatii care au “scapat” presei de-a lungul timpului, reiese ca pe lista celor 130 de persoane se regasesc bancheri internationali, baroni ai trusturilor de presa, ministrii guvernamentali din diverse tari, prim-ministrii, capete regale si lideri politici.

Clubul Bilderberg nu este singura institutie secreta din subordinea Illuminatilor, dar prin raza de actiune si dimensiunile obiectivelor sale, este cea mai ambitioasa si extinsa alianta secreta din intreaga lume. A reusit de minune sa-si tina in umbra adevaratele planuri timp de multi ani, printr-un ansamblu de principii stimulat de mass-media tributara, utilizand eficient dezinformarea, secretizarea maxima si propaganda. Astfel, omenirea a perceput confuz ceea ce i se intampla cu adevarat, complacandu-se astfel in pasivitate sociala. Opinia publica mondiala a fost ametita magistral datorita aplicarii perceptelor haosului ideatic si a dezordinii regizate cu scop precis.


























Cum a inceput totul
“Cea mai mare pedeapsa pentru cei neinteresati de politica este aceea ca vor fi inevitabil condusi de cei foarte interesati de politica” –Arnold J.Toynbee, istoric englez

Elita politica a lumii se intalneste anual, aproape ca intr-un ritual al carui sens scapa celor multi, in cele mai luxoase hoteluri si resedinte private din Europa, iar o data la 4 ani, undeva in Statele Unite sau Canada. De la aceste intalniri anuale si-a tras numele probabil cea mai puternica organizatie “vizibila” implicata in conducerea intregului mapamond plitic. Prima conferinta a grupului s-a desfasurat in noaptea de 29 spre 30 mai 1954, in cadrul Hotelului Bilderberg din Oosterbeek, undeva in apropierea localitatii olandeze Arhnem. Conferinta a fost initiata de cateva figure politice importante, printre care si Joseph Retinger, ideologul si strategul proaspetei organizatii, care era ingrijorat la acea data de recrudescenta sentimentelor anti-americane in Europa. Conform celor mai multi istorici si autori, Printul Bernhard de Olanda ar fi cel care a fondat oficial Grupul de la Bilderberg.

Originea Printului Bernhard era cel putin interesanta daca este sa dam crezare propriilor afirmatii in care acesta pretindea ca avea o ascendenta directa nu doar in randul imparatior Romei, ci si in stirpea biblicului rege David. Scriitorul canadian Daniel Estulin afirma in lucrarea sa despre Clubul Bilderberg, ca organizarea acestui for elitist ar fi fost sprijinita direct de catre C.I.A., de unele societati secrete cu tenta mondialista si de Consiliul Afacerilor Externe (C.F.R.).Organizatia este condusa de un for superior alcatuit din 39 de membri (24 americani si 25 europeni) impartiti in trei comisii speciale, a cate 13 membri fiecare. Comitetul de conducere are sediul in Elvetia si stabileste persoanele care vor participa la intrunirile anuale ale clubului.

Motivele pentru care autori si politicieni precum Cristina Martin, Jan van Helsing sau Daniel Estulin definesc Grupul Bildreberd drept “Guvernul Mondial Nevazut” sunt strans legate de cele trei mari teluri formulate de Printul Bernhard in anul 1954. Primul are in vedere crearea unui Guvern Mondial la inceputul mileniului trei. Al doilea tel vizeaza globalizarea economica mondiala. Iar ultimul are in vedere crearea unei forte armate globale care sa reduca rapid la tacere orice forma de opozitie identificata oriunde pe planeta.

Cercurile puterii
“Ce urmareste cineva care are putere? Mai multa putere?” - Matrix

Acelasi comitet special de conducere stabileste de asemenea ce fel de politici si planuri vor fi discutate in cadrul intrunirilor. La aceste consfatuiri secrete nu participa decat membrii care au dovedit loialitate totala si neconditionata intereselor oculte ale Caselor Rockefeller-Rotschild. Istoria recenta “neoficiala” a demonstrat ca orice plan al Grupului Bilderberg adoptat in decursul intalnirilor anuale a fost pus in practica in maximum doi ani. In ultimii ani, printre invitatii la intalnirea anuala s-au numarat conducatorii unor trusturi si companii multinationale precum IBM, Xerox, Royal Dutch Shell, Nokia si Daimler, dupa cum afirma agentia de presa PR Newswire for Journalists. In afara fondatorilor oficiali, reprezentati de Printul Bernhard si Joseph Retinger, adevaratii stapani care au finantat Clubul Bilderberg au fost multi-miliardarii David Rockefeller alaturi de membrii familiei Rotschild.

Eminentele cenusii care au tinut si inca tin fraiele politicii Grupului, sunt nimeni altii decat Henry Kissinger si Zbigniew Brzezinski, considerati de majoritatea analistilor politici internationali drept adevaratii stapani ai Americii in ultimii 50 de ani. Autori precum Jan van Helsing considera, spre exemplu, ca Zbigniew Brzezeinski este “nasul” tuturor presedintilor americani, niciunul dintre acestia nefiind instalat la Casa Alba, daca nu prezenta girul lui Brzezinski. Alaturi de acestia, o functie deosebit de importanta in structura de conducere a intregii lumi a detinut-o figura temutului Bernard Baruch. Acesta a fost un personaj cu realizari aproape incredibile chiar si pentru lumea in care traim. Pana la data oficiala a mortii sale, 20 iunie 1965, Bernard Baruch a fost “neoficial” recunoscut in cercurile puterii oculte drept cel mai puternic om de pe planeta.

De origine germana, Baruch a fost un finantist, speculant, om de stat, si consilierul secret al presedintilor Woodrow Wilson si Franklin D, Roosevelt. In timpul celor doua Razboaie Mondiale care au macinat omenirea in secolul trecut, Bernard Baruch a fost sfatuitorul presedintilor americani. Datorita sfaturilor sale (unii autori le denumesc ordine…), Statele Unite s-au angrenat in cele doua conflagratii mondiale.
In lumea finantistilor americani a fost poreclit “Lupul Singuratic de pe Wall Street” deoarece era complet independent de piata financiara, si totusi nimeni nu-si putea explica cu exactitate sursa averii sale incomensurabile. El este artizanul “Razboiului Rece” desfasurat intre cele doua superputeri mondiale. De fapt insasi termenul de Razboi Rece-i apartine cu exclusivitate, fiind folosit in premiera de Bernard Baruch in cadrul unei conferinte din data de 16 aprilie 1947.

Dupa multi ani de taraganari si refuzuri, “creierul” oficial al Clubului Bilderberg, multimiliardarul David Rockefeller, si-a publicat in anul 1999 un volum autobiografic in care recunoaste voalat ca face parte din Clubul Bilderberg si din Comisia Trilaterala. Cea mai puternica arma a Grupului, asa numita Comisie Trilaterala, este o forma superioara de conducere inter-statala pe langa care O.N.U. si N.A.T.O. par niste simple O.N.G.-uri care militeaza pentru protectia frunzelor moarte din parcuri… Comisia Trilaterala, dupa cum sugereaza si denumirea sa, este un for superior de conducere care concentreaza in el intreaga putere politica, militara, economica si administrativa a Europei Occidentale, Statelor Unite ale Americii si Japoniei.

Exista totusi unele caracteristici comune ale asa-zisilor “bilderbergeri”: - Cu totii fac parte din cele mai bogate familii ale lumii, au studiat in aceleasi universitati in scopul formarii unei optici identice referitoare la lumea inconjuratoare, marea lor majoritate sunt membri in organizatia cu caracter ermetic-conspirativ Skull and Bones. Multi dintre ei sunt proprietarii celor mai complexe si prospere afaceri din intreaga lume, altii isi exercita influenta cu ajutorul functiilor de conducere in cadrul celor mai influente guverne de pe glob.

Guvernul Mondial suntem noi... Ca ne descurcam mai bine!
“Fie ca vreti, fie ca nu, vom avea un guvern mondial. Singura chestiune este daca va fi acceptat sau impus” – James P. Wartburg, bancher american si consilier financiar al Presedintelui Franklin D. Roosevelt

“In timp ce negau furios faptul ca guverneaza lumea in secret”, declara jurnalistul britanic Jon Ronson, “Membrii Grupului Bilderberg pe care i-am intervievat au recunoscut ca deseori marile scandaluri, conflicte sau probleme internationale au fost influentate de intrunirile lor”. Un astfel de exemplu evident a fost legat de Razboiul din insulele Malvine dintre Marea Britanie si Argentina. Atunci, cererea initiala a guvernului britanic in care acesta solicita O.N.U. aplicarea de sanctiuni internationale Argentinei a fost respinsa. Enervat, Dawid Owen, pe atunci Ministrul de Externe al Marii Britanii, s-a ridicat si a tinut un discurs electrizant la una dintre intrunirile Grupului Bilderberg. Urmarea? In cel mai scurt timp, Comunitatea Internationala a votat in majoritate impunerea sanctiunilor economice Argentinei. Clubul Bildeberg pare a urma cu strictete maxima Illuminatilor de acum 300 de ani : “Totul pentru popor, dar fara popor”.


























Pastrand totusi proportiile, sistemul social prin care se autodefinesc membrii Clubului Bilderberg, pare a fi un fel de versiune updatata a piramidei sociale din Evul Mediu european, structurata in trei trepte ierarhice. Astfel, in varf gasim Initiatii, cei care au primit o parte din secretele Illuminatilor, urmati de membrii de rang secund care implementeaza si conduc principiile si ordinele in cadrul guvernelor tarilor vasale. Pe ultima treapta s-ar regasi restul lumii, adica mai mult sau mai putin de 7 miliarde de locuitori. Dupa parerea lui Jan Udo Holey, aceasta ordine de comanda ar replica intocmai simbolul piramidei deasupra caruia se afla ochiul atotvazator al Illuminatilor, desen prezent pe bancnota americana de un dolar. Ce se vor face oare bilderbergerii atunci cand se va trece succesiv de la dolar la amero si de la amero la Phoenix, temuta moneda unica pe plan mondial? Vor avea oare vreo criza de simboluri pierdute, sau se vor raporta la monezile din aur a caror valoare pare ca rezista in timp, din Antichitate pana in prezent

Conspiratie, mistificare, exagerare?
“Intr-o epoca de minciuna universala, sa spui adevarul este deja un act revolutionar” - George Orwell, scriitor britanic

Cu o astfel de carte de vizita scoasa in evidenta de lucrarile si cercetarile specialistilor in stiinta conspiratiei si ocultism politic, este evident ca Grupul Bilderberg nu a scapat acuzatiilor venite din cele mai variate directii. Cu atat mai mult cu cat secretismul si refuzul de a declara subiectul discutiilor sale anuale a dus la adevarate acuzatii de complot in scopul dominarii intregii lumi. Cei mai vehementi critici sunt grupati in Societatea John Birch si beneficiaza de ajutorul oferit de jurnalistul canadian Daniel Estulin, scriitorul britanic David Icke, autorul american Jim Tucker si realizatorul de emisiuni radio, Alex Jones. Acesta din urma avertizeaza ca Grupul Bilderberg intentioneaza ca in urmatorii ani sa dizolve treptat suveranitatea Statelor Unite, Canadei si Marii Britanii pentru a crea o structura supra-nationala, denumita Uniunea Nord-Americana, similara cumva Uniunii Europene.




























Teoria Conspiratiei continua cu evidentierea relatiei pe care Bilderberg o are cu presa mondiala, presa care, in conceptia sustinatorilor teoriilor conspirationiste, este cumparata si detinuta de ani buni de catre membrii Clubului. Aceste presupuneri au fost alimentate de faptul ca la conferintele Grupului Bilderberg din ultimii ani au participat ca invitati detinatorii unor trusturi media de mare calibru precum: The Economist, The Financial Times, Newsweek, La Republica, Corriere della Sera, New York Times etc. Adevarul este, ca de atatea ori cand vine vorba de Conspiratii, dincolo de posibilitatea noastra de a-l afla.

Intalnirea rituala din acest an a Grupului Bilderberg are loc in Atena, intre 14-16 Mai. Ce se va discuta acolo va ramane, ca de fiecare data, un nou mister pentru urechile celor multi…

De ce da cainele din coada?

Ce au in comun doua filme ca Wag the Dog (Inscenarea) si Matrix? Primul, un soi de manual de utilizare al asa-numitei “media-imposed-simulation”, a fost turnat in 29 de zile cu un buget de 15 milioane de dolari, unul destul de mic pentru standardele hollywoodiene, in pofida numelor “grele” de pe afis, de la cel al regizorului Barry Levinson la protagonisti, Robert De Niro si Dustin Hoffman. Al doilea, este o super-productie in adevaratul sens al cuvantului, abunda in efecte speciale si pune in scena o “neural-interactive-simulation”. Ambele ilustreaza insa de minune cele doua directii principale de abordare a teoriilor conspiratiei in cinematografie.


Pe de-o parte ideea (nu chiar atat de stiintifico-fantastica) ca niste puteri oculte (serviciile secrete, guvernul, multinationalele) manipuleaza ceea ce stim despre lume; pe de alta parte, teoria cu siguranta mult mai fantezista ca lumea asa cum o cunoastem (sau o parte importanta din ea) nu ar fi altceva decat o fictiune, o constructie, o reprezentatie pusa in scena special pentru noi si evident, in detrimentul nostru. Titlurile din prima categorie sunt o sumedenie si in ultimii ani succesul lor a crescut exponential: cum ar fi, de exemplu, cazul X-Files (Dosarele X), mai intai serial de televiziune, adaptat ulterior pentru marele ecran, cu ai sai oameni in negru, mistificari CIA, intoxicari si inselatorii mediatice.

Tot in acest sens, exemplar inca de la titlu poate fi considerat si The Conspiracy Theory (Teoria Conspiratiei), cu un Mel Gibson interpretand personajul principal caruia, pe parcursul filmului, ii sunt confirmate cele mai paranoice si mai improbabile temeri; sau din genul comediei, Men in Black (Oamenii in Negru). Din cea de-a doua categorie fac parte in principal filme SF, dar pana la urma si povesti aflate “la granita”: este cazul lui The Truman Show in care, intr-o apoteoza a paroxismului conspirationist, toata lumea comploteaza in spatele unui singur om, intr-o perfecta si perversa fuziune a simularii interactive cu cea impusa prin media.

“- Ce-si mai aminteste lumea despre raboiul din Golf? O bomba amplasata intr-un canal de aerisire. Lasa-ma sa-ti spun ceva: eu eram acolo cand s-a filmat scena respectiva cu o macheta de 30 cm asamblata din Lego.
- Spui adevarul?
- Cine naiba mai stie?” (din Wag the dog)

Wag the dog
O satira ce contine exact atata realism cat sa fie plauzibila; te face sa razi si te pune pe ganduri (ce-i drept. in ultima vreme devine din ce in ce mai greu pentru satira sa o ia inaintea realitatii.) In film, povestea incepe tocmai cu presupusul tete-a-tete amoros dintre presedinte si o tanara in Biroul Oval. Pentru evitarea reverberatiilor negative ale unui scandal sexual survenit in ajunul alegerilor, se reuneste imediat comitetul de criza si este chemat expertul in manipularea mass-media, doctorul Conrad Brean (Robert De Niro). El va pune imediat lucrurile la punct: il va sfatui pe presedinte sa-si programeze o vizita prelungita in China si va antama, cu concursul lui Stanley Motss (Dustin Hoffman), celebru producator hollywoodian, diversiunea unui razboi cu Albania. De ce Albania? “De ce nu”, cum spune Conrad Brean; nimeni nu stie unde se afla, nimanui nu-i pasa si poti sa spui orice despre ea. Jocurile sunt facute, iar intreaga America se va considera amenintata de Albania. Apropos, ati observat ca fata cu care presedintele este acuzat ca ar avea o relatie in Wag the Dog poarta un beret negru? Este Monica Lewinsky din perioada sexgate-ului lui Clinton (declansat dupa turnarea filmului, dar inainte de lansarea lui in cinematografe). Coincidenta? Semn? Mesaj?



















“Reteta” unei conspiratii? Se ia un fapt epocal, de genul asasinarii lui JFK sau debarcarea omului pe Luna (filoanele cele mai “fecunde” sunt prezentele extraterestre pe Terra tinute in secret de autoritati, conventiile Illuminati-lor care conduc lumea din umbra, bolile create in laborator, conspiratiile satanice pentru evocarea raului prin mesaje inscriptionate invers pe discuri rock). Se pune fantezia la treaba, si se speculeaza atat asupra evenimentului in sine si a efectelor lui, cat mai ales asupra potentialului beneficiar; ideale in ceea ce priveste atribuirea paternitatii sunt servicile secrete si lobby-urile criminale. Mai comod, acestea pot fi denumite generic “Ei”. In continuare, orice eventuala obiectie poate fi respinsa fara drept de apel: autorii nu se poate sa nu aiba vreo legatura cu “Ei” . Iar forta teoriilor conspiratiei sta tocmai in imposibilitatea verificarii lor.



















“Destinul tuturor noilor adevaruri este sa se nasca ca erezii si sa moara ca superstitii”. (Aldous Huxley)

Exista un numar aproape infinit de “legende” urbane in circulatie. Unele simpliste precum cea a sistemului de canalizare al orasului New York “infestat” cu crocodili orbi sau cea conform careia ambientalistii ar zbura in elicoptere deasupra padurilor pentru a arunca vipere in pungi de plastic, usor de demontat, in pofida faptului ca persista cu tenacitate. Cand vine insa vorba despre teorii stiintifice sofisticate lucrurile se complica. Exista o versiune oficiala dar si multe altele, mai mult sau mai putin subversive (exista petrol din abundenta, nu petrolul este pe terminate; SIDA este declansata de retrovirusul HIV, nu retrovirusul nu are nicio legatura). Ce sa crezi?

Mai bine te intorci la fictiune: “De ce da un caine din coada? Pentru ca este mai destept decat coada. Daca ar fi coada mai desteapta, ar da ea din caine”. (Wag the Dog)

Matrix
Anul 1999. Sau cel putin asa credea hackerul Neo, pana va descoperi ca intreaga lume din jurul lui nu este decat o constructie elaborata de sisteme de inteligenta artificiala. In realitate (?!), ne aflam in 2200 si oamenii traiesc fara sa stie in interiorul “matricei”, o lume in totalitate virtuala, proiectata bineinteles pentru a-i aservi fara ca ei sa-si dea seama.

“-Te controleaza.
- Cine?
- Asculta si-atat. Stiu de ce esti aici. Stiu ce ai facut… de ce nu mai poti dormi, de ce traiesti singur si de ce stai noapte de noapte in fata computerului. Il cauti. Stiu pentru ca si eu pe vremuri il cautam. Cautam un raspuns. Intrebarea este cea care ne ghideaza. Intrebarea te-a adus aici. Tu cunosti intrebarea, dupa cum si eu o cunosteam”.
- Ce este Matrix?
- Raspusul este acolo, afara, te cauta. Te va gasi, daca vei vrea.” (Matrix).


















In ultima instanta, noul paradox al industriei comunicatiilor de masa pare a fi tocmai extraordinara proliferare a ezoterismului de consum. Unul dintre parintii pasihanalizei, Carl Gustav Jung, spunea ca omul are nevoie de secrete si avand in vedere ca despre secretele adevarate nu are nici cea mai vaga idee, isi fabrica singur unele false. Mai in zilele noastre, Umberto Eco, unul dintre marii specialisti in consumul cultural de masa, afirma intr-un editorial intitulat “Sindromul complotului” (aparut in L’Espresso) ca in viata de zi cu zi nu exista nimic mai transparent decat complotul si secretul. “Comploturile si secretele, daca nu ies la suprafata, ori erau comploturi incompetente, ori secrete lipsite de continut. Forta celui care anunta ca poseda un secret nu sta in a tainui ceva, ci in a convinge ca exista un secret. In acest sens secretul si complotul pot fi arme eficiente tocmai in mainile celui care nu crede in ele.”

Triunghiul Bermudelor – conspiratie sau inselatorie?

Pe tema Triunghiului Bermudelor, regele neincoronat al misterelor acestei planete, s-au scris mii de articole si de carti, s-au difuzat zeci de programe de televiziune, toate incercand sa ofere o explicatie bizarelor disparitii despre care s-a vorbit de-a lungul timpului. De la extraterestrii rauvoitori la vortexuri care duc inspre dimensiuni paralele, de la monstri marini, atlanti supravietuitori ai cataclismului de acum 9000 de ani, demoni si furtuni inexplicabile pana la anomalii magnetice si dilatari ale timpului, nicio ipoteza fie ea stiintifica sau fictionala nu a scapat de filtrul impatimitilor acestui gen de mistere. E adevarat, subiectul este de-a dreptul fascinant dar, poate si de aceea, putini au incercat sa dea crezare celor care au afirmat ca totul nu este decat o inscenare grosolana.

Arta manipularii
Daca veti fi vreodata suficient de curiosi incat sa va incumetati a studia arhivele cu privire la fenomenul Triunghiului Bermudelor (sau al Triunghiului Diavolului, daca preferati varianta mai inspaimantatoare), sa nu fiti surprinsi daca nu veti gasi referiri mai vechi de aproximativ 60 de ani. De ce? Pentru ca, pur si simplu, atunci a luat nastere isteria, daca putem sa-i spunem astfel, legata de fenomenul disparitiilor inexplicabile dintre Miami, Bermuda si Puerto Rico (capetele celebrului triunghi). Iar ca o scurta continuare, sa nu fiti surprinsi nici daca nu veti gasi vreo alta disparitie care sa fi avut loc dupa 1989 si ale carei cauze sa nu fie pe deplin cunoscute. Sa le analizam insa pe rand.

Primul articol in care legenda disparitiilor misterioase a fost luata in discutie a aparut la 16 septembrie 1950. Atunci, un ziarist american, E.V.W. Jones, a mentionat pentru prima data existenta unor fenomene inexplicabile in jurul Marii Sargaselor. Doi ani mai tarziu, un alt om de presa american, George X. Sand, publica un scurt articol in revista Fate, articol pe care il intitula "Sea Mystery At Our Back Door" si in care facea referire la cateva disparitii ale unor nave si avioane, printre care si celebrul Zbor 19 care avusese loc in 1945. Era pentru prima data cand cineva trasa liniile triunghiului mortii. Totusi, aveau sa treaca inca 12 ani pana cand Vincent Gaddis, un obscur jurnalist de peste ocean, numea misterioasa zona „Triunghiul Mortal al Bermudelor”, o denumire care a facut senzatie inca de la aparitia sa in presa, in februarie 1964. Lumea deja incepea sa vorbeasca despre fenomenele bizare din sud-estul Statelor Unite ale Americii iar de aici si pana la aparitia unui adevarat fenomen nu a m
ai fost decat un pas.Au urmat cartile lui John Wallace Spencer (Limbo of the Lost) in 1969, si cea a lui Richard Winer (The Devil’s Triangle) din 1974, care nu au facut decat sa ridice semne de intrebare si sa augmenteze un fenomen care se afla deja in plina dezvoltare. Apogeul lucrarilor scrise pe tema Triunghiului Bermudelor este legat insa de aparitia in 1974 a cartii intitulata chiar „Triunghiul Bermudelor”, volum semnat de Charles Berlitz, un fost angajat al serviciilor speciale din armata SUA. In scrierile sale, Berlitz, un autor recunoscut de altfel pentru pasiunea sa pentru misterele lumii si pentru romanele ce aveau ca subiect Atlantida, Incidentul Roswell, Arca lui Noe, Incidentul Philadelphia sau Apocalipsa, facea un adevarat rechizitoriu al navelor, submarinelor, avioanelor si chiar ale iahturilor si ambarcatiunilor de mici dimensiuni care disparusera vreodata in Triunghiul Bermudelor. Sau, cel putin, despre care sustinea acesta ca disparusera in zona in cauza. Cartea s-a dovedit un best-seller si s-a vandut in peste 20.000.000 de exemplare, aducandu-i lui Charles Berlitz o avere deloc de neglijat, motiv pentru care acesta si-a indreptat atentia si catre un alt „triunghi” celebru, Triunghiul Dragonului din vestul Japoniei, un fel de frate mai mic al celui din Atlantic. Si pentru ca amatorii de castiguri usoare nu au lipsit niciodata, cartile care sa dezbata si chiar sa adauge alte si alte cazuri celor cateva sute mentionate de Berlitz au inceput sa apara cu zecile. Triunghiul Bermudelor devenise deja o afacere de sute de milioane de dolari.


Lawrence David Kusche VS Charles Berlitz
Inainte de a continua periplul nostru printre itele incalcite ale dezinformarii se impune sa spunem si cateva cuvinte despre „parintele” Triunghiului Bermudelor, americanul Charles Berlitz.

Berlitz s-a nascut la New York, la 20 noiembrie 1914, ca nepot al renumitului Maximilien Berlitz, intemeietorul Scolii de Limbi Straine Berlitz. Inca de la varsta adolescentei, tanarul Charles stapanea perfect opt limbi straine, pentru ca la maturitate sa comunice fluent in nu mai putin de 32 de limbi. In fapt, americanul este considerat si astazi, la sase ani de la moartea sa, unul dintre cei mai mari lingvisti din toate timpurile. Dupa ce a absolvit Universitatea Yale, Berlitz a fost recrutat in serviciile speciale ale armatei americane, acolo unde a petrecut aproape 13 ani. Dupa retragere, acesta si-a dedicat timpul cartilor despre fenomene inexplicabile, strangand o suma considerabila din romane cu titluri pompoase si subiecte controversate: Misterele Atlantidei, Misterele lumilor uitate, Apocalipsa 1999, Lumea fenomenelor stranii, Triunghiul Dragonului, Experimentul Philadelphia – Proiectul invizibilitatii, Atlantida – continentul pierdut, acum dezvaluit, asta ca sa numim doar cateva dintre titlurile sale celebre. Marea lovitura a dat-o insa cu „Triunghiul Bermudelor” din 1974, roman care i-a adus pe langa celebritatea internationala si Premiul Dag Hammarskjöld pentru cele peste 20 de milioane de exemplare vandute.

Si totusi, au existat si oameni care au pus la indoiala veridicitatea afirmatiilor lui Berlitz. Unul dintre acestia a fost Lawrence David Kusche, un fost pilot american devenit intre timp bibliotecar in orasul sau natal, Phoenix, Arizona. Fascinat de subiectul tratat atat de generos de Charles Berlitz, Kusche a hotarat sa profite de avantajele serviciului sau si si-a dedicat timpul strangerii de informatii cu privire la incidentele devenite deja celebre in articolele si cartile vremii. Asa cum avea sa afirme ulterior in cartile sale „Misterul Triunghiului Bermudelor – rezolvat”-1975 si „Disparitia Zborului 19” – 1980, americanul a fost surprins sa descopere ca multe dintre cazurile descrise de Berlitz fusesera preluate fara o verificare prealabila de cei mai multi dintre autorii care i-au urmat acestuia, propagand in mass-media un fals grosolan. Nu numai ca unele incidente nu avusesera loc in Triunghiul Bermudelor sau ca altele aveau explicatii cat se poate de normale, dar multe nu se petrecusera niciodata.

Kusche publica la scurt timp dupa succesul enorm al „Trunghiului Bermudelor” al lui Charles Berlitz o lista de concluzii pe care multi nu au luat-o in acel moment in considerare. Timpul avea insa sa ii dea dreptate:

• Numarul navelor si avioanelor care au disparut in Triunghiul Diavolului nu a fost niciodata mai mare decat in alte parti ale lumii.
• Acelasi numar a fost voit exagerat, ignorandu-se informatiile pe care autoritatile locale le puteau pune la dispozitie.
• In Triunghiul Bermudelor au loc dese furtuni tropicale, un fenomen cat se poate de normal de altfel, acesta fiind si principalul motiv al celor cateva disparitii certe.
• Unele disparitii nu au avut loc niciodata, fapt certificat atat de rapoartele armatei cat si de cele ale autoritatilor portuare. Charles Berlitz si alti autori au ignorat, pur si simplu, datele in care acostarea vaselor era inregistrata in registrele porturilor, acestia anuntandu-le ca disparut.
  

Concluzia? Legenda Triunghiului Bermudelor a fost una fabricata in mod intentionat, din dorinta de a vinde un subiect senzational, si a fost perpetuata ori din aceleasi motive, ori in necunostinta de cauza.

Kusche aduce in discutie chiar punctul forte al celor care sustin cu tarie existenta unor fenomene inexplicabile intre Miami, Bermude si Puerto Rico, celebrul Zbor 19. Dupa verificarea amanuntita a arhivelor militare de la 1945, americanul a ajuns la concluzia ca disparitia escadrilei de cinci avioane de vanatoare s-a datorat unei furtuni puternice care a dereglat aparatura precara de bord a acestora. Ceea ce nu s-a spus in nicio alta carte despre Triunghiul Bermudelor si Zborul 19, este ca avioanele erau de fapt unele de antrenament, toate fiind ghidate de pilotul principal, locotenentul Charles Taylor. Lipsite de aparatura standard a avioanelor de vanatoare, acestea ar fi zburat haotic pana au ramas fara combustibil. Cel de al saselea avion trimis in cautarea acestora, despre care se spune ca a disparut in acelasi mod, a explodat in realitate din cauza unei defectiuni la unul dintre motoare. Ramasitele celor 5 avioane au fost descoperite la inceputul anilor 90, in apele oceanului, la numai 250 de kilometri de Florida, confirmand spusele lui Larry Kusche.

Un alt caz celebru, reluat de un alt contestatar al lui Berlitz, Howard L. Rosenberg, este cel al navei SS Marine Sulphur Queen, nava a carei disparitie a avut loc la 3 februarie 1963. In opinia lui Charles Berlitz, nava cu un echipaj de 39 de marinari a disparut brusc de pe radar fara a emite macar un semnal SOS. Singura dovada materiala a „volatilizarii” cargoului a fost o vesta de salvare, descoperita in timp ce plutea in deriva, la cateva zile dupa incident. Ce a omis insa sa spuna Berlitz este ca SS Marine Sulphur Queen era, in momentul disparitiei, incarcata cu 15.000 de tone de sulf lichid. Sulful era depozitat in patru containere uriase, fiecare incalzit de o retea de boilere la temperatura de 135 de grade Celsius, ceea ce facea din ambarcatiune o veritabila bomba plutitoare. Berlitz a omis sa mentioneze si raportul pazei de coasta din Honduras, care a mentionat in ziua disparitiei navei SS Marine Sulphur Queen, prezenta unui persistent miros de sulf in zona de coasta. Cel mai probabil, sustine Rosenberg, nava a explodat in urma unei scurgeri de sulf, cea mai mica scanteie fiind capabila sa declanseze dezastrul. Este evident ca intr-o atare situatie, nimeni nu a mai avut timp sa emita vreun semnal SOS iar daca, prin absurd, ar fi existat supravietuitori, acestia nu ar fi avut nicio sansa de salvare in apele intesate de rechini si baracude.

Vom incheia expunerea noastra, desi lista ar putea continua cu zeci de exemple, cu un caz de asemenea celebru, cel al disparitiei submarinului USS Scorpion, in timpul Primului Razboi Mondial. Legenda spuna ca acesta a disparut brusc in Triunghiul Bermudelor, iar informatiile obtinute ulterior de la armata germana, arata fara doar si poate ca acesta nu a fost supus tirului vreunui submarin. In realitate, epava submarinului a fost descoperita de nava USNS Mizar, testele dovedind faptul ca acesta s-a scufundat in urma unei defectiuni tehnice. Mai mult, submarinul a fost identificat la aproape 650 de kilometri distanta de cel mai apropiat punct al Triunghiului Bermudelor.

Conspiratie sau doar simpla dezinformare?
Desi este evidenta dezinformarea masiva in ceea ce priveste realitatea Triunghiului Bermudelor, unii dintre cei care au contestat legendele emise de Berlitz si alti autori au mers chiar mai departe cu supozitiile. De ce autoritatile americane nu au negat niciodata afirmatiile acestora si de ce s-au multumit doar sa declare ca nu recunosc existenta unui Triunghi al Bermudelor, asta abia dupa 1989 de cand, in fapt, nu a mai disparut nicio nava?

Lawrence David Kusche este poate cel mai radical dintre toti si afirma ca subiectul era atat de ridicol incat nici un savant nu si-ar fi patat numele incercand sa demonstreze un adevar atat de evident. De ce ar fi facut-o guvernul SUA?

Nu toti sunt insa de parere cu el. Au existat voci care au sustinut ca atat Triunghiul Bermudelor, cat si Incidentul Roswell sau Experimentul Philadelphia, asta ca sa enumeram doar cateva exemple clasice, nu au fost altceva decat acel celebru „paine si circ” menit sa distraga atentia populatiei de la adevaratele probleme ale natiunii americane. O tacere complice care nu implica in nici un fel autoritatile dar care le rezolva o parte dintre probleme. In fond, toate aceste mistere au aparut in timpul Razboiului Rece, o perioada tulbure in care ecourile conflictelor mascate dintre SUA si URSS razbateau din aproape toate colturile lumii. Poate ca nu intamplator, pozitia SUA vis-a-vis de Triunghiul Bermudelor a venit doar dupa caderea blocului comunist. In fond, subiectul era deja „fumat” iar opinia publica tindea sa dea uitarii disparitiile din ce in ce mai contestate.

Poate ca venise timpul ca pe scena lumii sa apara un alt tip de circ.

Teoria Pamantului Gol – de la extraterestri la nazisti

Desi multi dintre noi gasesc ca ideea unui Pamant gol in interior este mai degraba una ridicola, de vreme ce informatii bazate pe fundamente stiintifice sunt la indemana oricui in prezent, teoria care exploateaza aceasta varianta dateaza din vechime si nu este proprie unui singure civilizatii. Ea apare atat in folclorul islandez, cat si in indepartatul Tibet, iar ideea de baza este aceeasi: din adancurile Pamantului izvoreste adevarata intelepciune, iar acolo se afla o populatie avansata atat din punct de vedere spiritual, cat si tehnologic. Sau poate Paradisul pierdut? Sau este in realitate adevarata locatie a Atlantidei? Sau poate micii omuleti verzi nu vin din spatiu cum credem noi, ci chiar din centrul Pamantului, unde isi au baza pentru farfuriile lor zburatoare. In acest caz, ar trebui sa ne scoatem palaria in fata lor si sa-i numim “intraterestri”…Cat este adevar si cat este fictiune?




Variatii pe o tema data
Teoria sustine ca Pamantul nu este o sfera solida, ci este gol in interior, iar deschiderile catre lumea interioara sunt polii. Aceste “porti” au fost multiplicate in timp, ca urmare a diversitatii geografice, prin urmare, polilor li s-au adaugat pesterile din jungla sud-americana, muntele Meltpego Punson din Tibet, Stonehenge, Anglia sau Muntele Shastra din California. In prezent, aceasta teorie a trecut de pragul in care este descrisa drept sursa unei mari intelepciuni, poate si pentru ca oamenii moderni nu mai doresc sa creada in vise, ci vor sa atinga, sa vada si, mai ales, sa afle exact ce beneficiu le poate aduce orice noua descoperire, cantarita din punct de vedere material. Faptul ca vechimea teoriei Pamantului Gol contrasteaza cu lipsa unor informatii concrete in legatura cu acest subiect, i-a facut pe foarte multi sa speculeze ca aceasta este de fapt sursa celui mai mare secret guvernamental existent. Ramanand in aceeasi sfera, conspiratia a fost pusa in legatura directa cu altele, printre care cea a rasei ariene care continua sa se dezvolte si cea a mortii inscenate a lui Hitler, care traieste bine-sanatos in adancurile Pamantului.

In Occident, ideea a prins aripi in anul 1628, cand Edmund Halley marturisea: “Eu cred ca Pamantul e constituit din sfere concentrice, ca o cutie de puzzle chinezeasca. Aceste sfere sustin viata si sunt imbaiate intr-o lumina eterna". In opinia lui, aurora boreala era cauzata de gazul care scapa din interior prin crusta subtire. Pornind de la Haley, John Simms a dezvoltat in jurul anului 1800 noile teorii ale golului. “Haley avea dreptate in legatura cu sferele concentrice, dar nu a mentionat deschiderile de la poli. Oceanul curge din si inspre aceste deschideri si nu este nicio indoiala ca exista, de asemenea, locuitori in interiorul Pamantului.”


Noua teorie venea pe un fond istoric propice, cand descoperirile stiintifice erau in toi. In acea perioada, presedintele Statelor Unite, John Quincy Adams, a aprobat o expeditie pe mare care sa fie condusa de catre Charles Wilkes. Americanii se mandreau cu prima misiune ampla dedicata localizarii si explorarii Pamantului Interior. Presedintele a fost mai mult decat incantat sa finanteze aceasta calatorie unica, in speranta ca Americii i se va atribui cea mai mare descoperire de la insasi descoperirea ei. Temerara calatorie urmarea sa dezvaluie locuri pe care nimeni nu le vazuse vreodata, desi toata lumea vorbea despre ele de sute de ani. Aceasta expeditie avea sa joace un rol important pentru stiinta intrucat, chiar daca Pamantul Interior a ramas o necunoscuta, navigatorii au adus inapoi materiale importante pentru geologie, botanica, zoologie, antropologie, care au dus ulterior la necesitatea formarii unei fundatii. Cel putin trei dintre oamenii de stiinta aflati la bord au primit recunoasterea internationala a cercurilor stiintifice ca urmare a descoperirilor lor.

In 1906, William Reed Teed publica lucrarea “Fantoma Polilor”, in care explica de ce polii nu au fost localizati: pentru simplul fapt ca acestia nu existau. In opinia acestuia, denumirea generica de “poli” se referea, de fapt, la intrarile catre interiorul Pamantului. Un alt autor, Marshall B. Gardner publica o carte intitulata “O calatorie catre interiorul Pamantului”, in cadrul careia impinge aceasta credinta la extreme: “Eu am descoperit ca teoriile anterioare sunt cumva pe directia buna dar, ca o adaugare, eu cred ca interiorul Pamantului este iluminat de un soare care are aproximativ 600 de mile in diametru, iar gaurile de la poli au cu siguranta mai mult de 1000 de mile in diametru”. Subiectul nu era chiar nou. Inaintea lui a mai existat un “vizionar” care impartasea aceeasi idee excentrica, Cyrus Teed. In 1897, acesta sustinea: “ Noi de fapt traim in interiorul Pamantului, sub suprafata interioara a crustei. In interiorul golului sunt Soarele, Luna, stelele, planetele si cometele. Nu exista absolut nimic in exterior. Interiorul este tot ceea ce este”. Ideea poate parea cel putin aberanta pentru astronomii moderni, care descopera noi si noi galaxii la milioane de ani-lumina distanta. Cu toate acestea, in anii ’40 in Germania, adeptii teoriei erau numerosi.

Adolf Hitler si mirajul Pamantului Gol
In 1913, Rudolf Glauer infiinteaza societatea Thule, la care adera de-a lugul timpului numeroase societati secrete politico-militare. Mixul mitologic pe care acesta l-a tesut in jurul societatii sale a atras o multime de germani, vrajiti de ipoteza unui taram ascuns de unde izvoreste intelepciunea lumii si puritatea. In concluzie, Thule fusese populata de fiinte magice, initiate de extraterestri, iar descendentii lor nu erau nimeni altii decat arienii. Cei mai puri descendenti ai acestora erau, evident, germanii, iar menirea lor era sa mosteneasca puterea stramosilor si sa se foloseasca de cunostintele lor avansate. Atat de convinsi erau germanii de autenticitatea radacinilor lor, incat unul dintre teoreticienii partidului nazist, Alfred Rosenberg, avea sa declare in 1946: “Totul a plecat de la aceasta societate. Invatatura secreta pe care am primit-o acolo ne-a ajutat si mai bine decat diviziile noastre de SA si SS sa cucerim puterea. Fondatorii Societatii Thule erau niste veritabili magicieni”. Dogma acestei societati avea sa fie baza miscarii Pamantului Gol in Germania, initiata de aviatorul Peter Bender. In opinia acestuia, Pamantul nu avea fata externa, deoarece era o gaura intr-un Univers stancos care se intinde la infinit.

Desi pare greu de crezut, imposibilitatea acestei fantezii este direct proportionala cu adeptii ei, printre care se numarau si ofiteri superiori din aviatie si marina. Nu a durat mult pana ca insusi Hitler sa imbratiseze ideea unui Pamant Gol. In 1942, in plin razboi, Hitler a comandat o expeditie secreta. In ideea ca ideile lui Bender erau adevarate, atunci germanii ar fi putut spiona armata britanica fara ca aceasta sa aiba habar. Insotiti de fizicianul Heinz Fisher, militarii au debarcat pe insula Rugen din Marea Baltica. Daca Pamantul ar fi fost concav, atunci reflectarea undelor radar ce se propaga in linie dreapta vor furniza imagini ale unor puncte indepartate situate pe fata interna. Acesta era planul militarilor pentru a afla pozitia inamicilor. Nu mai este nevoie sa spunem ca acest lucru nu s-a intamplat decat in imaginatia lor. Dezvoltata pe fondul instabilitatii si insecuritatii proprii Germaniei acelor timpuri, situarea inauntrul unui Pamant Gol mai avea si un alt efect psihologic, dupa cum subliniaza Jacques Bergier si Louis Pauwels: “Teoria Pamantului Gol pe dinauntru dadea fiintei umane senzatia de-a fi infasurata, inchisa, protejata ca un fetus in pantecul mamei”. Dupa moartea lui Hitler, multi nu au vrut sa creada intr-un final banal al unuia dintre cele mai marete destine ale omenirii, prin urmare s-au convins ca acesta nu s-a sinucis ci ca, impreuna cu aghiotantii sai, s-a strecurat in adancurile Pamantului, unde au trait cu totii fericiti pana la adanci batraneti.

Ideea unei lumi inedite a inflacarat mintile multor aventurieri. Unul dintre ei a mers mai departe cu aceasta cercetare. Doctorul Raymond Bernard a scris cartea “Pamantul Gol”, dupa care a initiat constructia unei asezari in America de Sud, hotarat fiind sa descopere posibile intrari care sa il angajeze in calatoria vietii lui. Mai tarziu, acesta a disparut fara urma intr-una din pesterile Amazonului, iar adeptii lui au fost convinsi ca si-a atins scopul. Asa sa fie oare?

Mistificarea lui Byrd
Numele amiralului Byrd este relationat cu descoperirea Pamantui Gol. Un explorator pasionat, acesta a participat la misiuni de cercetare atat in Antarctica, cat si in Arctica, evenimente care au oferit un nou impuls teoriei Pamantului Gol. Initial s-a crezut ca expeditiile sale vor pune capat odata pentru totdeauna acestor fantezii dar, in final, lucrurile s-au asezat altfel. Documente legate de aceste expeditii, cat si jurnalele lui Byrd au fost depuse ulterior in analele universitatii din Ohio. Faptul ca unul dintre jurnale lipsea, a generat o intreaga plasa de intrigi. Asta, si faptul ca Byrd s-a referit la Antarctica drept “Pamantul Misterului Vesnic” si a notat: “As vrea sa vad pamantul dincolo de Polul Nord. Zona de dincolo de pol este centrul Marelui Necunoscut”. Aceste dovezi au fost mai mult decat suficiente pentru cei care au crezut in teorie.

Tocmai pastrarea misterului asupra adevaratei motivatii au deschis cutia Pandorei. Presupusul jurnal lipsa al amiralului cuprindea chiar evenime

ntele din luna februarie, insa cuvintele scrijelite pe hartie au fost prea dure pentru urechea sensibila a omenirii. O varianta neautentificata a acestui jurnal circula pe internet, iar aici Byrd povesteste in detaliu expeditia sa care l-a dus dincolo de gheturi, catre un taram verde, unde a fost intampinat de oameni blonzi prietenosi, care l-au condus catre Maestru. Urmeaza o lectie de filozofie si de viata pe care cel numit Maestru o va oferi umanului Byrd. Cu lectia invata, acesta se urca iar la bordul aparatului sau de zbor si revine pe taramurile inghetate in mijlocul omenirii care se indreapta catre pieire. Ceea ce nu se mentioneaza aici este ca luna februarie in zona Antarcticii este atat de dura din punct de vedere al conditiilor meteo, incat o misiune de cercetare aici inseamna timp si resurse pierdute, iar un zbor este de-a dreptul imposibil.

De ce nu poate fi Pamantul gol in interior – fapte stiintifice
Intr-un articol al publicatiei The New Scientist, oamenii de stiinta sunt invitati sa isi ofere parerea de experti asupra acestei chestiuni. Acestia sunt de acord asupra faptului ca in cazul in care Pamantul ar fi gol, omenirea ar fi in pericol de sufocare, sete, seceta, foamete, inghet si in final, scufundare. Chiar in aceasta ordine. Un Pamant gol nu ar avea suficienta masa pentru a sustine existenta atmosferei prin forta gravitatiei, iar apa de la suprafata s-ar evapora. De asemenea, nu ar exista campul magnetic, generat de nucleul din fier lichid al Pamantului. Busolele nu ar functiona, iar anumite pasari mi

gratoare ar fi total debusolate in ceea ce priveste orientarea. Insa asta ar fi cea mai mica grija. In lipsa unei atmosfere, radiatiile din spatiu nu ar mai intampina nicio bariera, iar viata pe Pamant nu ar fi avut nicio sansa. Nu ar exista niciun fel de activitate vulcanica si nici urma de lava. Si mai ales, un Pamant Gol ar avea o masa de 5 x 10²² de kilograme, ceea ce inseamna doar o mica parte din masa sa reala.

Facts - literatura inspirata din t

eoria Pamantului Gol
Teoria Pamantului Gol, dincolo de dezbaterile pe care le-a generat, a infierbantat mintile scriitorilor si, mai ales, le-a oferit un material numai bun pentru a fi exploatat. Prin urmare, multi dintre cei care isi doresc cu ardoare sa creada in aceasta teorie, s-au folosit de aceste produse ale literaturii si fictiunii pentru a oferi credibilitate credintelor lor, parcurgand practic drumul in sens invers. Printre personaj

ele culturale importante care au scris despre Pamantul Gol se afla : H.G. Wells, Aldous Huxley, Herman Hesse, Edgar Allan Poe, Edgar Rice Burroughs si, poate cea mai cunoscuta lucrare dintre toate, cea a lui Jules Verne, “Calatorie catre centrul Pamantului”.